Biserica Din Om

Articole

 

Dumnezeu este dragoste

 

 

Gabriel Baicu

Dacă ar fi să îmi conduc opțiunile după imaginea despre Dumnezeu, pe care o creează Bisericile instituționale aș renunța la Creștinism. Care este explicația pentru o astfel de potențială decizie? Una simplă și anume aceea că eu nu doresc să devin sclavul sau robul nimănui, oricât de puternică ar fi aceea persoană, nici măcar robul lui Dumnezeu. Dumnezeu este prezentat, de către Bisericile instituționale, ca un monarh absolut, care face numai ceea ce vrea El și nu dă socoteală nimănui pentru ceea ce face și lucrul acesta nu mă încântă. Un Dumnezeu al dreptății, care îi pedepsește pe cei ticăloși, dar care mai întâi face totul ca să schimbe inimile oamenilor și deci motivațiile lor, este de dorit. De ce? Chiar dacă scapă câteodată de justiția umană, cei care calcă în picioare adevăratele valori morale, răspund totuși în fața justiției divine. Este încurajator și de dorit să ști că cei care săvârșesc fapte oribile, fără să țină cont de ceilalți, vor da o dată socoteală pentru ele. Pedeapsa nu trebuie să fie tortura și chinul veșnic, ci doar separarea definitivă de Dumnezeu și de cei mântuiți și aceasta va și fi.

Personal, nu aș fi fericit să trăiesc veșnic în mijlocul unor mulțimi care, nefiind renăscute spiritual, adică născute din nou, urmăresc exclusiv calea propriilor instincte egoiste. Pe de altă parte, judecarea cu ușurință a unor oameni, care săvârșesc, din disperare, fapte la care se simt, în mod fatal, chemați să le comită, mi se pare tot o nedreptate și de aceea justiția umană ar trebui să fie o balanță perfectă, care să țină cont de condiția umană. Numai Dumnezeu cunoaște inimile oamenilor și motivelor lor ascunse și de aceea El este Cel mai competent Judecător. Un Dumnezeu al dreptății nu este un Dumnezeu capricios, care stabilește, în mod arbitrar, prin simpla Sa voință, niște reguli ritualice și apoi îi pedepsește cu moartea, pe cei care nu le respectă. Cu toate acestea Dumnezeu, în viziunea creștină, este nu doar Judecător, ci și Legiuitor. Regulile stabilite de Dumnezeu sunt în deplin acord cu valorile pe care le promovează și care duc la fericirea tuturor și nu numai la fericirea unora, în detrimentul altora. Dumnezeu stabilește drepturi clare între oameni și cei care le încalcă plătesc un preț ridicat. Obligația fiecărui om este aceea de a își iubi aproapele, ca pe sine însuși. Această obligație însă nu poate fi cuprinsă în nici o lege, căci nu se poate comanda inimii să iubească. În orice caz, ajută la practicarea iubirii creștine și dragostea spirituală pregătită și exersată cu mintea, adică înțelegerea profundă a realităților în care oamenii, care se cer iubiți, trăiesc. Ca să poți iubi oamenii trebuie mai întâi să îi înțelegi. De aceea afirm că obtuzitatea și incultura nu îi ajută pe Creștini la practicarea credinței lor. Paradoxal însă multe Biserici instituționale tocmai aceasta propovăduiesc. Lipsa de educație, disprețul față de știință, lipsa de informare și cunoaștere fac ca oamenii să fie mai ușor de manipulat. Lupta reprezentanților multor Biserici instituționale este cu televizorul, internetul și cărțile, așa cum în trecut lupta instituției bisericești se ducea cu oamenii de știință.

O problemă fundamentală este însă aceea de a ști ce drepturi și ce obligații avem față de Dumnezeu însuși. Obligațiile le cunoaștem și obligația principală, despre care vorbesc mai toate Bisericile instituționale, este supunerea totală și necondiționată față de El, dar care sunt drepturile noastre intangibile? Este această supunere cu adevărat necondiționată sau este totuși condiționată de capacitatea noastră de înțelegere a principiilor care stau în spatele cerințelor lui Dumnezeu? Eu susțin că în practică se realizează ceea de a doua opțiune. Nimeni nu poate să respecte în realitate și în spiritul său un principiu, dacă nu este pătruns de importanța vitală a acestuia. Se impune să vedem lumea cu ochii lui Dumnezeu, ca să înțelegem principiile și cerințele Sale. Trebuie să avem gândul lui Hristos. Trebuie să înțelegem de ce Isus (Iisus) s-a lăsat răstignit pe cruce, căci nu putea fi răstignit fără voia Sa. Ce motivație profundă a determinat decizia Sa? Ce l-a propulsat pe Isus (Iisus) să caute să facă numai bine celor din jur, în loc să caute să își facă o viață personală cât mai fericită? Creștinismul nu are nici o valoare morală pentru aceia care nu îl trăiesc în interiorul lor și în motivațiile sale profunde. Creștinismul, dimpotrivă, a fost transformat într-o ideologie, într-o formă de a organiza masele, morala sa adâncă rămânând să fie folosită numai ca pretext. Lucrul acesta se observă după roadele sale, adică sunt puțini aceia sau acelea, care trăiesc cu adevărat morala creștină, în viața de fiecare zi și sunt mulți aceia care citează principiile creștine, ca o dovadă a propriei lor moralități pur omenești. Mulți sunt chemați și puțini sunt aleși.

Unii se pun în genunchi de frică. Ei se tem că dacă nu fac acest gest vor avea de suferit. Ei cred că Dumnezeu este o Persoană cu care este mai bine să fi în ordine, ca să ai numai de câștigat. Este adevărat că este bine să fim în ordine cu Dumnezeu, dar motivația nu trebuie să se reducă la frică. Mulți îl tratează pe Dumnezeu ca pe un șef al universului și totuși Dumnezeu este dragoste, nu este stăpânire, nu este autoritate. Dumnezeu îi adună pe oameni și îi integrează, în mod armonios, între ei și în unitatea întregului cosmos, El nu îi domină și distruge pe aceștia. Omul este un participant la conștiința lui Dumnezeu. Primul astfel de participant este omul Isus (Iisus). Dumnezeu, din dragoste pentru cei cu inima curată, îi pedepsește pe ticăloși și bine face, deoarece în felul acesta El apăra nevinovăția și dreptatea. Mulți cred că Dumnezeu face doar ce vrea El și că nimeni și nimic nu poate să reziste puterii Sale și de aceea este bine să ne supunem Lui, fără să întrebăm nimic, dacă vrem să supraviețuim. Dacă se supără pe noi, se spune, Dumnezeu o să ne omoare și o să ne arunce în iad și de aceea cel mai bine este să ne supunem fără să crâcnim. Nu a procedat Dumnezeu oare așa cu Evreii, care nu s-au supus întru totul voinței Sale? Cu toate acestea, Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu ne cere să ne supunem Lui liber și din convingere, căci supunerea de frică nu este autentică și cuprinde în ea corupția. Frică are numai acela sau aceea care face lucruri condamnabile și de aceea știe că Dumnezeu îl poate sau o poate pedepsi pentru ele. De fapt, Dumnezeu nu face numai ce vrea, pentru că Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu iubește mai întâi și după acea face ce vrea și, în ceea ce ne privește, nu face decât ceea ce îi permite dragostea pe care o are pentru noi să facă. Dacă esența lui Dumnezeu este dragostea El nu poate să facă nimic care contrazice această esență. Dumnezeu este limitat de propria Sa dragoste pentru noi, dacă cu adevărat El este dragoste. De aceea afirmația că Dumnezeu este dragoste este fundamentală. Este însă această afirmație și adevărată? Eu sunt convins că da, în ciuda multor exemple din V.T., care sunt scrise parcă să contrazică acest principiu. De ce sunt convins că Dumnezeu este dragoste? Datorită exemplului pe care El ni l-a dat în Persoana lui Isus (Iisus). Dacă aș citi numai V.T., luând în considerare raporturile dintre Dumnezeu și celelalte popoare, altele decât Evreii, nu aș putea să ajung la concluzia că Dumnezeu este dragoste.

Dacă nu există principii clare, pe care atunci când le respecți să ai garanții, ci totul depinde de bunăvoința sau bunul plac al altcuiva, indiferent cât de luminată este aceea persoană, atunci avem o problemă. Dacă Acel monarh absolut judecă cum vrea El, pe baza propriilor Sale principii avem o problemă și mai mare. Dacă Dumnezeu ar fi doar un străin, un fel de extraterestru pentru om, adică reprezentantul unei civilizații mult superioară nouă, stau și mă întreb de ce ar trebui să fiu atât de fericit că am ajuns robul acelei puteri, căreia trebuie să mă supun necondiționat. Merită oare să îmi ofer libertatea mea personală și demnitatea mea de om în schimbul vieții veșnice, trăită în genunchi? Dacă Dumnezeu a creat toate lucrurile și El este dragoste cum se explică atât de multă ură și răzbunare împotriva oamenilor, așa cum este prezentată în V.T.? Aici avem a face cu două probleme diferite. Prima, imaginea despre Dumnezeu, pe care ne lasă să o întrevedem V.T. nu este decât o dimensiune sau o latură, a acestei Realități infinite și aceasta imperfect prezentată și aș îndrăzni să spun și mult exagerată. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este doar o forță exterioară omului, El trăiește și se manifestă în om și prin om. Dumnezeu nu mai este un monarh absolut pentru om, ci împreună cu omul, El formează o nouă realitate, o ființă nouă, o nouă creațiune, Dumnezeu-omul, așa cum era Isus (Iisus). Prin și în Isus, Dumnezeu Tatăl, nu este doar o forță implacabilă, aflată în afara omului, ci El este partea cea mai bună, nivelul superior, spiritual din om, atunci când El locuiește în om. Dumnezeu este Duh și El a ales să sălășluiască în om și omul Isus (Iisus) nu poate fi un monarh absolut, dacă a ales să moară din dragoste pentru oameni. Care monarh absolut ar face așa ceva? Care monarh absolut ar spăla picioarele supușilor Săi? Prin natura lucrurilor, nici unul nu a făcut așa ceva. Au spălat Faraoni egipteni picioarele supușilor lor și le-a servit la masă, a făcut lucrul acesta regele Ludovic al XIV, Hitler, Stalin sau altcineva. Cu toate acestea Isus (Iisus) a venit ca unul care servește la masă și nu care este servit, după cum a afirmat chiar El. (Luca 22; 27) Fără Isus, nu îl putem înțelege pe Dumnezeu Tatăl, din V.T., căci în V.T. Dumnezeu Tatăl, aflat în afara omului, s-a manifestat ca un Stăpânitor, ca și un monarh absolut, care urmărea ne abătut doar țelurile Sale personale, planul Său, fără să țină cont de dramele umane pe care le provoca. A decis moartea unor întregi popoare, chiar și moartea unor copii nevinovați cu scopul de a putea cuceri o țară, pentru poporul Său. Asprimea față de aceste popoare era echivalată cu asprimea față de propriul Său popor, dar aceasta este un fel de dragoste pe care oamenii cu greu o pot înțelege. Oricum Evreii nu au înțeles-o și de aceea s-au răzvrătit mereu și în final l-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu.

În V.T. Dumnezeu și omul sunt rupți între ei, ca să mă exprim astfel și singura lor legătură este o Lege și un legământ, pentru care Dumnezeu este și Legiuitor și Judecător, în același timp. Aceasta creează o problemă, deoarece Dumnezeu pare a fi cu totul subiectiv și în situația de a judeca și condamna oamenii pe baza unei Legi, care așa cum spunea apostolul Pavel, nici măcar nu putea să fie ținută. Legea dată de Dumnezeu în V.T. era duhovnicească și nu avea cum să fie respectată de oameni, care erau firești, adică conduși de firea lor pământească. (Romani 7; 1-13; 8; 1-11) Dumnezeu a dat o Lege, care nu putea să fie ținută de oameni și apoi i-a condamnat pe aceștia cu asprime, pentru că nu o respectau. Unde era dragostea lui Dumnezeu? Era insesizabilă, dar nu înseamnă că nu exista. În V.T. se creează aparența că Dumnezeu este un monarh absolut, un Stăpân exigent, în fața căruia nu există apărare, în cazurile mai grave. Mai mult, câteodată, Dumnezeu este atât de pornit împotriva poporului Său, încât este gata să îl distrugă pe loc și renunță la acest gând, numai la rugăciunile lui Moise. (Exodul 32; 7-10) Asta oare nu înseamnă să fi iute la mânie? Dumnezeu în V.T. se mâniază și este chiar iute la mânie și nu se dovedește îndelung răbdător, așa cum se spune că este, atunci când poporul Său se revoltă împotriva condițiilor Sale de viață. (Exodul 17; 1-7) V.T. îl descrie pe Dumnezeu ca având calități, care însă nu rezultă și din atitudinea Sa, față de poporul Său. (Exodul 34; 6) Aceștia din urmă, adică membrii poporului Său, apar mai degrabă ca fiind niște cobai, pe care se face o anumită experiență și care au ajuns într-o situație, pe care nu și-au dorit-o. Așa apare Dumnezeu văzut din exterior. Din interior, adică atunci când Dumnezeu locuiește în om, lucrurile stau diferit, căci El procedează altfel, în raport cu modul în care a procedat cu oamenii în vechime. În V.T. Dumnezeu privilegia pe poporul Său, în dezavantajul altor popoare și altor oameni, pe care se spune că tot El i-a creat. În N.T. Dumnezeu nu mai face același lucru, ci le cere copiilor Săi să fie drepți și să trăiască în pace cu toți oameni, inclusiv cu cei necredincioși, deci nu le permite acestora să trăiască exploatându-i pe aceștia, așa cum făceau Evreii, cu cei din jurul lor. Isus le cere copiilor lui Dumnezeu să se lase exploatați de necredincioși și nicidecum să îi exploateze pe aceștia. Isus a învățat pe ucenicii Săi ca aceștia să care nu doar o milă, ci chiar două mile bagajele celor care le cereau să facă lucrul acesta.

Există o uriașă deosebire în ceea ce privește imaginea lui Dumnezeu în V.T. și în N.T. În vechime, Dumnezeu pare a fi în război cu omenirea, chiar cu poporul Său. Prin Isus, Dumnezeu face pace cu omul și în El, Dumnezeu împacă toate lucrurile. Mai toate Bisericile instituționale privesc într-o continuitate nezdruncinată V.T. și N.T. și vorbesc despre cele două ca și cum ele ar fi expresia unei singure religii, în faze istorice diferite. Mai mult, cei mai mulți evangheliști folosesc textele din V.T. ca și cum ar fi din N.T. fără să înțeleagă, să distingă, să explice și să sublinieze, diferența uriașă dintre cele două legăminte. În V.T. legământul privea, prin intermediul unui om, un întreg popor, pe când în N.T. legământul privește o multitudine de indivizi, care intră fiecare în parte, în mod personal, în acest legământ. În V.T. exista un singur legământ și în N.T există tot unul singur, dar spre deosebire de vechiul, noul legământ se încheie cu fiecare credincios în parte și nu cu o instituție bisericească sau alta, așa cum le-ar place acestora să creadă. O eroare, pe care am constatat-o, în doctrina Bisericii instituționale Ortodoxe, este că aceasta privește comunitatea celor credincioși, ca având mai multe atribute decât i s-a conferit de către Dumnezeu. Comunitatea nu poate ”rezolva” mântuirea noastră, această salvare este pers0onală și ne privește pe fiecare în parte și doar după aceea putem să vorbim despre Biserică ca fiind comunitatea tuturor celor salvați. Cu cât standardul spiritual este mai scăzut, cu atât mai populară este o anumită confesiune religioasă. Reprezentanții Bisericii instituționale Ortodoxe cunosc acest adevăr. Oricum, standardul spiritual real al învățăturilor lui Isus (Iisus) este foarte înalt, dar nimeni dintre noi nu este în măsură să ”aranjeze” mântuirea altora. De fapt, într-un fel sau altul, în grade diferite, toate confesiunile creștine comit această eroare, ori de câte ori se hazardează să convingă oamenii că numai dogmele și doctrinele lor sunt corecte.

Legământul, în N.T. nu se încheie între Dumnezeu și fiecare Biserică instituțională în parte, ci între El și fiecare potențial copil al Său, în parte. Dumnezeu nu încheia legământul cu Biserica Sa, ci cu omul, cu individul credincios și El își ține partea Sa de legământ cu fiecare. Biserica, înțeleasă fie ca realitate spirituală și unică, fie ca Biserică instituțională, adică Biserică locală, nu este o entitate care are un legământ cu Dumnezeu. Singura entitate, care are legământ cu Dumnezeu este omul credincios. Bisericile cumulează pe aceia sau acelea, care au legămintele lor personale cu Dumnezeu, îi adună dar îi și îi împrăștie. Toți aceia sau acelea care respectă partea lor din legământ fac parte și din Biserica unică, realitate spirituală a lui Dumnezeu și ceilalți, care nu își respectă obligațiile din legământ fac parte, cu numele, doar din Bisericile instituționale. Creștinii, care au un legământ personal cu Dumnezeu și nu doar cei botezați la maturitate, formează un popor al Lui și, cu toate că în practică par a fi mai multe popoare, adică mai multe confesiuni creștine, totuși există un singur Trup spiritual al lui Hristos. Eu susțin că în realitate ei sunt un singur popor și nu mai multe și acesta este încă un motiv pentru care eu promovez Biserica unică a lui Dumnezeu. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu reprezintă poporul Său unic, format din toți aceia sau acele, care respectă legământul lor personal, făcut cu El. Care sunt termenii legământului? Dragostea de Dumnezeu, care nu se poate impune printr-o poruncă și dragostea pentru aproapele. Dragostea este singura poruncă, care nu este poruncă, căci nimeni nu poate iubi la comandă. Aici este cheia Creștinismului, adică în întâlnirea personală dintre om și Dumnezeu, prin Isus (Iisus), căci cei doi nu se pot iubi, dacă nu se întâlnesc în modul cel mai apropiat, în interiorul aceleiași conștiințe. Omul și Dumnezeu, nu mai sunt separați printr-o Lege, ei sunt uniți în Duhul Sfânt, sunt una, în Isus (Iisus). (Ioan 17; 21) Dacă suntem una cu Dumnezeu, nimic nu ne mai separă de Dumnezeu și nimic nu ne poate separa de dragostea lui Hristos. Dumnezeu nu este Stăpânul nostru, El este în noi, este cu noi, suntem noi, împreună cu El.

Eu nu cred că Dumnezeu Tatăl este asemănător cu un monarh absolut, ci cred că El este Duh, așa cum ne-a spus Hristos. Cred că orice om care îl primește să locuiască în el sau în ea, poartă în sine pe Dumnezeu și că imaginea de Stăpân absolut, creată de instituțiile bisericești este una falsă. Printr-o predicare greșită, în care se amestecă V.T. cu N.T., fără să se explice diferența calitativă și nu doar istorică, imaginea pe care Bisericile instituționale o creează despre Dumnezeu este una greșită. El este prezentat ca un Stăpân sau un monarh absolut, extrem de exigent, care dorește să își impună voința asupra întregii lumi. Așa credeau Evreii că este Dumnezeu și de aceea nu l-au recunoscut pe Isus, când a venit pe pământ. Ei nu l-au primit pe Fiul lui Dumnezeu, căci nu vedeau în Isus pe Stăpânitorul universului, așa cum este prezentat de V.T., care să îi ajute să cucerească, împreună cu El, lumea aceasta. Isus (Iisus) a contrazis această viziune, care îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind un Stăpân absolut și eu nu fac altceva decât să o resping împreună cu El. La Matei, care a scris concentrându-și atenția către Evrei, mai sunt urme foarte slabe, din această viziune, dar la Ioan,aceasta dispare cu desăvârșire. V.T. este un document istoric important, care trebuie să fie cunoscut cât mai bine, dar nu poate fi folosit ca exemplu, pentru că modul în care Dumnezeu a procedat cu oamenii în vechime, nu mai este deloc același cu cel în care tratează omenirea, în zilele noastre. Religia iudaică și Religia creștină sunt două religii foarte diferite, chiar dacă au o legătură între ele. Cu toate că Dumnezeu este prezentat ca fiind Acela care l-a crea pe om, totuși El l-a înțeles cu adevărat pe acesta din urmă numai după ce El însuși a devenit om. Dacă nu ar fi așa, atunci Dumnezeu nu ar mai fi avut nevoie să se întrupeze în om. Dumnezeu a dovedit că principiile Sale nu sunt absurde și că ele pot fi ținute, dacă cineva iubește destul de mult. În final, Isus (Iisus) ne-a învățat să ne supunem lui Dumnezeu, dar pentru adevăratele motive, adică să ne supunem dreptății care nu poate face rău aproapelui.

Cred că Dumnezeu este dragoste, este unitatea cea mai profundă, a tot ceea ce există și nu este, decât metaforic, un Dumnezeu care se războiește cu toată lumea și care în final câștigă. Dumnezeul oștirilor, care face război cu împărații pământului este o metaforă. Dumnezeu, în vechime, a fost conducătorul oștirilor evreiești, care ucidea pe dușmanii Săi, adică pe aceia sau acelea cărora nu li se făcuse cunoscut, dar astăzi nu mai este un șef militar, El este un Tată, pentru toți aceia sau acelea, care binevoiesc să îl recunoască, în acest fel. Dumnezeu, în trecut, a făcut o alegere și a împărțit lumea în două părți, pe de o parte poporul Său și pe de altă parte restul lumii, potențiali Săi dușmani. După întruparea în Persoana lui Isus (Iisus), Dumnezeu nu mai face război cu oamenii, a făcut pace cu ei. Dacă îi iubește, caută să îi atragă pe unii la El, prin dragostea pe care le-o arată. Dumnezeu nu este opusul lumii și nu urăște lumea, ci refuză nedreptatea și o pedepsește. Dumnezeu nu este doar Tatăl nostru, El este și Judecătorul nostru Suprem, totuși un Tată iubitor iartă sau pedepsește pe copiii Săi, dar în nici un caz, nu îi chinuiește în iad. Tată, Legiuitor și Judecător înseamnă că Dumnezeu vrea ca noi să înțelegem, să îl înțelegem și să îl cunoaștem pe El și atunci când ajungem să cunoaștem, tot atunci ajungem și să înțelegem. Dumnezeu vrea ca noi să fim ca și El, nu robii Lui, ci partenerii Lui, imaginea Lui, întipărirea slavei Lui. Isus este doar primul născut dintre mai mulți frați, nu mai este singurul născut din Dumnezeu. Isus Hristos este primul născut din Dumnezeu, dar în urma Lui vin mulțimile de fii și fiice ale lui Dumnezeu, născuți de sus, născuți din El. (Galateni 3; 26-28)

Dumnezeu este înăuntru nostru, în noi și nu ne conduce din afară ca pe niște robi, ci ne conduce mințile și inimile. Ni le conduce învățându-ne să iubim dreptatea și să îi iubim pe cei din jurul nostru, așa cum îi iubește El. Dumnezeu în noi, simte ceea ce ar vrea ca să simțim și noi, pentru cei de lângă noi și în felul acesta ne transformă și ne face să fim ca și El. Tatăl ne sfătuiește și noi suntem cei care luăm deciziile. Ar fi bine să învățăm să ascultăm de Dumnezeu în noi, în conștiințele noastre și să îi identificăm atent glasul. Când se află în afara noastră Dumnezeu este o forță străină nouă, strivitoare și care poate să fie și extrem de distrugătoare. Dumnezeu în afara noastră pare a fi un monarh absolut un stăpân la care nimeni și nimic nu i se poate opune și cam așa arăta El în V.T. În noi, Dumnezeu nu mai este stăpânul nostru, El este Tatăl nostru, deoarece ne conduce pe fiecare în parte cu grija și cu atenția unui Părinte. Există o mare diferența între V.T. și N.T. și anume Dumnezeu în afara omului este altceva decât El existând în om.

În V.T. îl întâlnim pe Dumnezeu în afara omului, cu aparența unui monarh absolut, care nu tolerează greșelile cu voia. Un Stăpân al universului aspru și exigent, care nimicește anumite popoare pentru a face loc poporului Său, un Dumnezeu al poporului Evreu și nu al întregii umanități. Dumnezeu este Stăpânul cosmosului, pentru că El l-a creat și inspiră frică oamenilor, care trebuie să se conducă strict după regulile Lui. Trebuie să avem grijă să discernem bine aceste imagini, căci Dumnezeu este dragoste. Cum este El dragoste dacă a nimicit și a distrus popoare întregi, de dragul poporului Său? Este Dumnezeu dragoste numai pentru cei care sunt ai Săi? Isus (Iisus) ne spune că El își iubește și vrășmașii, și lasă ploaia Lui asupra lor. (Matei 5;44-45) Dumnezeu este desăvârșit. Cum și-a iubit Dumnezeu vrășmașii în V.T., distrugându-i, fără nici o speranță? Dumnezeu este dragoste și războaiele în vechime erau o adevărată îndeletnicire pentru oameni. Oamenii se ucideau unii pe alții și nu erau inspirați de Dumnezeu la aceasta. Dacă Dumnezeu îi inspira, ce îi mai rămânea lui satan? Trebuie să fim foarte atenți atunci când interpretăm Biblia, mai ales V.T., căci interpretările pot fi manipulate. Dumnezeu este dragoste și dacă este așa, El nu poate să fie și ură. Dacă Dumnezeu este dragoste, El nu poate să își urască, să își distrugă și mai ales nu poate să își tortureze vrășmașii. Fie Dumnezeu este cu adevărat dragoste și nu i-a urât pe Cannaniți sau pe alții, fie Dumnezeu nu este dragoste și atunci a nimicit popoarele din vechime, fără nici o milă. Dacă Dumnezeu își iubea numai pe ai Săi, adică pe poporul Său, pe Evrei, cu ce se deosebea Dumnezeu de păgânii care și ei sau ele îi iubeau pe ai lor? Unde este imaginea pe care Isus (Iisus) ne-a prezentat-o despre Tatăl? El a spus că noi trebuie să fim ca și El. Înseamnă aceasta că trebuie să ne distrugem fără milă dușmanii, chiar și familiile și copii lor, așa cum făcea Dumnezeu cu popoarele pe care nu le agrea? Imaginea pe care Isus (Iisus) a prezentat-o despre Tatăl este foarte diferită față de imaginea pe care V.T. o prezintă despre El. Nu este de mirare că Isus (Iisus) a fost răstignit de Evrei, căci Dumnezeu, despre care vorbea Isus (Iisus) este foarte diferit în comparație cu Dumnezeu prezentat de V.T. Uitându-se la învățăturile V. T. și mai ales la propria lor istorie, Evreii nu aveau cum să înțeleagă pe Dumnezeul păcii, căci ei erau obișnuiți ca El să fie de partea lor și împotriva altor nemuri. Același lucru se întâmplă cu Creștinii de astăzi, cărora li se propovăduiesc, în principal și în mod nediferențiat scrierile V.T. și cărora nu li se explică ce a adus cu adevărat revoluționar Isus (Iisus) și învățăturile Sale. Dar aceasta este o tactică deliberată, deoarece V.T. susține principiile ierarhice și instituțiile religioase, eliminate prin învățăturile lui Isus (Iisus).

Implicarea lui Dumnezeu în istoria veche este una dificil de explicat, în sintagma ”Dumnezeu este dragoste.” Să nu ne lăsăm înșelați, Dumnezeu Tatăl, așa cum este propovăduit de Isus, este dragoste. Dumnezeu în V.T. este dragoste pentru Evrei și distrugere pentru dușmanii lor. Întreaga istorie a omenirii, așa cum este prezentată de V.T., este o parabolă, greu de interpretat. Dumnezeu în afara omului, în V.T., se pare că a tratat pe acesta din urmă ca pe o ființă inferioară care putea să fie nimicită atunci când El considera de cuviință. Oamenii nu aveau drepturi. Dumnezeu avea dreptul de viață și de moarte asupra lor. Orice încălcare mai serioasă a legilor stabilite de Dumnezeu ducea la uciderea persoanei vinovate. Era de ajuns ca un om să își exprime nemulțumirea și acel om sau chiar un popor întreg era distrus. Îndoiala se plătea foarte aspru și Moise a fost împiedicat să intre în țara făgăduită doar din acest motiv. După ce a servit îndelung lui Dumnezeu și poporului său Moise s-a îndoit o singură dată și aceasta a fost de ajuns ca el să fie pedepsit. Orice interpretare greșită, excesiv literală, ne poate forma o părere, adică o imagine, extrem de eronată despre Dumnezeu. În V.T., El părea a fi un Stăpân extraterestru, care controla pe om, în mod absolut și făcea ce crede El de cuviință cu acesta. Dumnezeu nu era sub controlul nimănui, făcea doar ceea ce vrea și își nimicea dușmanii. Nu exista drept de apel împotriva judecăților lui Dumnezeu. Ele erau definitive. Trebuie să discernem mult mai atent decât o fac mulți reprezentanți ai Bisericilor instituționale. Dumnezeu este dragoste, El nu este doar o forță exterioară nouă, cu care nu este bine să ne punem. Dumnezeu nu ne forțează să credem în El și nici nu ne obligă să avem despre El o părere sau alta. Dacă Dumnezeu ar vrea să se impună nouă și toată lumea să creadă în El, fie cu o raportare pozitivă, fie cu una negativă, El ar apare în mod vizibil și evident și nimeni nu s-ar mai putea prevala de inexistența Lui. Dumnezeu nu procedează în acest mod. El ne cheamă și ne lasă pe noi să discernem și noi suntem aceea care recunoaștem sau nu existența Lui.

Câtă delicatețe din partea lui Dumnezeu. Stă la o parte, în spatele universului și ne dă doar indicii, ne atrage către El, dar nu ne domină nu ne impune și nu ne obligă, prin forțarea unor evidențe, să credem în El. Credința este o relație subtilă între om și Dumnezeu, în care cel dintâi se recunoaște și se definește pe sine. Dumnezeu nu vrea să fie stăpânul lumii, dacă vroia, Isus cădea în capcană lui satana, atunci când a fost ispitit. Dumnezeu vrea să fie Stăpânul inimilor noastre, a celor capabili să îl prețuiască și să îi iubească. Dumnezeu Tatăl, spre deosebire de imaginea din V.T. nu ucide toate popoarele pentru ca să ne facă nouă, celor credincioși, loc pe pământ, El nu are nevoie să facă acest lucru, dacă poate crea oricând un nou pământ. Biblia vorbește despre sfârșitul lumii, este aceasta o dovadă că Dumnezeu va proceda în viitor, așa cum se spune că a făcut-o în trecut, adică va distruge pământul pentru a face loc poporului Său? În trecut, Dumnezeu a eliberat teritoriului Cannanului, pentru a face loc poporului evreu, va elibera El pământul pentru a face loc Creștinilor, poporului Său? Isus a spus că împărăția Lui nu este din lumea aceasta și acest adevăr este extrem de revelator. Este o Împărăție spirituală și de aceea oamenii se luptă în zadar între ei pentru ea. Dumnezeu este dragoste. El nu distruge lumea întreagă pe a face loc, pentru vecie, celor aleși. Dacă se va distruge, pământul se va distruge din cauza deciziilor greșite luate de reprezentanții umanității. Dumnezeu este dragoste, El nu este moarte și distrugere și dacă este dragoste El nu poate să urască. N.T. nu ne spune că Dumnezeu este și dragoste și ură. Acesta ne spune doar că Dumnezeu este dragoste. Minte sau spune adevărul? Eu cred că spune adevărul. În V.T Dumnezeu pare a fi fost foarte pornit împotriva oamenilor, pe care aproape că i-a distrus prin potop. A ucis Dumnezeu din dragoste întreaga umanitate, în afară de Noe sau a ucis-o din ură sau poate din indiferență? Indiferența însă nu este dragoste. Cum se poate întâmpla așa ceva? Trebuie să fim foarte atenți în a distinge adevărul istoric de parabole sau metafore, de mituri sau alegorii. Știința lucrează cu fapte precise dar religia lucrează în principal cu metafore și simboluri. Nu trebuie să prezumăm că absolut toate relatările biblice sunt fapte istorice, căci dacă facem așa, construim o imagine despre Dumnezeu, ca fiind un fel de tiran, chiar dacă cu față umană și mai toate Bisericile instituționale asta și fac. Nu există nici un fel de dovezi istorice că Dumnezeu a vrut cu adevărat să distrugă omenirea prin potop, în afară de mitologia biblică și cei care se cramponează disperați de interpretarea literală a Bibliei ar trebui să fie mai conștienți de imaginea greșită, pe care ei o construiesc despre Dumnezeu. V. T. nu este o carte de istorie sau de știință, este o metodă de a transmite anumite mesaje, adesea prin prezentarea unor mituri și parabole.

 

 

Navigare website

 

mobile version Biserica din Om

Mobile version!

 

Mesaje actualizate

 

Religia crestina in lumea de astazi

Pentru a clarifica afirmația că România este o țară creștină, afirmație trâmbițată de unii propagandiști care se pretind a fi vocea tradiției și apărători ai credinței creștine trebuie să pornim de la o anumită premisă...

uploaded: 29. 12. 2015

read more

 

Fanatismul religios

O credință religioasă foarte puternică poate duce la intoleranță atunci când întâlnește o altă credință religioasă la fel de puternică. Pentru un om care se angajează total într-o credință religioasă intoleranța față de alte religii este o tendință naturală...

uploaded: 15. 12. 2015

read more

 

Crestinii si Crestinismul divizat

Deseori, în ultima perioadă de timp, am fost întrebat de ce religie sunt și răspunsul a fost, cum este de la sine înțeles, mereu același, sunt Creștin. Din nefericire, aceasta a devenit o religie inacceptabilă pentru timpurile noastre.

uploaded: 26. 10. 2015

read more

 

Calea ingusta care duce la viata

Puritatea doctrinară și puritatea morală sunt două lucruri foarte diferite. Din nefericire mulți Creștini le confundă între ele și consideră că dacă este cineva mai fidel unei anumite doctrine creștine cu atât este mai pur din punct de vedere moral în ochii lui Dumnezeu...

uploaded: 21. 09. 2015

read more

Postul Crestin

Unele Biserici instituționale au denaturat practicarea Creștinismului așa cum a fost acesta indicat de Isus (Iisus). Ele au înlocuit învățăturile Mântuitorului cu tradiția lor adică cu tot felul de ritualuri care țin loc de o autentică practică creștină. Astfel postul a devenit un surogat prin care se înlocuiesc alte valori cum ar fi generozitatea, sacrificiul de sine, cinstea, interesul pentru aproapele nostru, dragostea creștină.

uploaded: 18. 07. 2015

read more

Chipul si asemanarea lui Dumnezeu

Toate doctrinele Bisericilor instituționale sunt imperfecte și mărginite în capacitatea lor de a îl cuprinde în înțelegerea lor pe Dumnezeu. Nici o organizație religioasă nu are capacitatea de a îl reflecta pe Dumnezeu în frumusețea caracterului Său...

uploaded: 05. 07. 2015

read more

Natura divina din om

Atunci când ne naștem nu suntem numai carne păcătoasă, avem în noi imaginea lui Dumnezeu, deoarece am fost făcuți după chipul și asemănarea Lui...

uploaded: 12. 06. 2015

read more

Libertatea de a il alege pe Dumnezeu si impietrirea inimii

Am scris eu oare, în articolul precedent, că Dumnezeu este nedrept și că salvează pe oricine dorește, în mod arbitrar, fără criterii, dar și că împietrește inima oricui dorește, și că astfel împiedică aceea persoană să fie salvată? Am afirmat cumva că Dumnezeu poate împietri inima unui om și astfel îl poate ține departe de credință, și că, după acest fapt, tot El îl azvârle apoi în iad, pentru a fi chinuit veșnic?...

uploaded: 10. 05. 2015

read more

Pacatul, vinovatia si responsabilitatea crestina

Religia creștină, la fel ca multe alte religiii, este un fenomen complex care nu se oferă cu ușurință celor credincioși, spre cunoaștere și spre înțelegere, în lipsa unor repere spirituale sigure. Reperele ne sunt necasare pentru a ne putea orienta și a da un sens credinței pe care o considerăm ca fiind și credința noastră. Să abordăm un prim reper...

uploaded: 21. 03. 2015

read more

Revolta lui Satana si necesitatea revelatiei

Este adevărat că Dumnezeu a iubit foarte mult lumea, a se înțelege toată creația Sa, încât a dat pe Fiul Său să moară pentru ea pe cruce. (Ioan 3; 16) Este la fel de adevărat că și omul, prin Omul Isus (Iisus) atât de mult l-a iubit pe Dumnezeu încât  s-a sacrificat pe Sine pentru El și a fost gata să își dea viața pe cruce pentru ca Dumnezeu să poată să guverneze în pace asupra universului și să poată să îl învingă pe Satana, dușmanul Său....

uploaded: 19. 02. 2015

read more

Fiul Omului

Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu le-ar fi arătat îngerilor dragostea pe care a dorit să o demonstreze la cruce, înainte de căderea în neascultare a lui Satana, ar fi spulberat dinainte orice îndoială a lor și nu ar mai fi fost nevoie de crucea Golgotei. Întrebarea este dacă pentru a putea face această demonstrație Dumnezeu avea nevoie absolută de om, adică dacă El putea manifesta această dragoste față de îngeri, așa cum a făcut-o față de oameni?...

uploaded: 19. 01. 2015

Multi sunt chemati dar putini sunt alesi

Alegerea pe care Dumnezeu o face, încă înainte de întemeierea lumii, în ceea ce privește mântuirea celor credincioși și a celor credincioase este prezentată în multe texte biblice și existența acestei alegeri nu are cum să fie tăgăduită de nimeni...

uploaded: 21. 12. 2014

read more

In Hristos si in Biserica

Isus (Iisus) a spus că acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, acolo este și El. (Matei 18; 20) De aici reprezentanții instituțiilor bisericești au tras concluzia greșită că Biserica se află numai acolo unde sunt mai mulți credincioși adunați la un loc, acordând mai multă importanță locului, ca realitate materială și nu Duhului....

uploaded: 11. 12. 2014

read more

La om mantuirea este cu neputinta

El a spus de multe ori că o credință personală în Dumnezeu este mântuitoare. ”Credința ta te-a mântuit” este probabil una dintre cele mai uzuale formule intrate în mentalul colectiv. (Luca 7; 50) Mântuit este o formulă biblică care are două înțelesuri, adică vindecat de boli și de asemenea salvat pentru veșnicie. Isus (Iisus) a folosit cuvântul mântuit în ambele sensuri......

uploaded: 18. 10. 2014

read more

Daniel Branzei pastor al intunericului

Nu doresc să descurajez pe nimeni să citească Biblia, dimpotrivă, încerc să încurajez o analiză atentă, profundă, critică și mai ales spirituală a V.T. și a N.T. Când cineva insistă pe o citire literală el sau ea poate să fie întrebată: Tu de ce nu ți-ai tăiat mâna sau nu ți-ai scos ochiul, atunci când ai păcătuit, căci doar literal așa scrie în N.T. că ar fi bine să faci? (Marcu 9, -48).....

uploaded: 16. 10. 2014

read more

Slova omoara dar Duhul da viata

Nu doresc să descurajez pe nimeni să citească Biblia, dimpotrivă, încerc să încurajez o analiză atentă, profundă, critică și mai ales spirituală a V.T. și a N.T. Când cineva insistă pe o citire literală el sau ea poate să fie întrebată: Tu de ce nu ți-ai tăiat mâna sau nu ți-ai scos ochiul, atunci când ai păcătuit, căci doar literal așa scrie în N.T. că ar fi bine să faci? (Marcu 9, -48).....

uploaded: 16. 10. 2014

read more

Fals si uz de fals în Bisericile institutionale

Creștinismul este o religie care s-a reinventat continuu de-a lungul celor două milenii de existență și în care straturi succesive de învățături au acoperit, au modificat și au completat învățăturile lui Isus (Iisus) . În acest context, pe mine personal mă interesează să dezgrop învățăturile Lui autentice de sub ruinele spirituale ale doctrinelor creștine care au acoperit aproape complet intențiile fondatorului Creștinismului....

uploaded: 03. 10. 2014

read more

Iertarea de pacate

Concepția bazată pe faptul că anumite persoane au dreptul să ierte păcatele altor persoane nu are nici un fundament biblic, dacă nu se referă decât la iertarea păcatelor săvârșite exclusiv asupra celui în cauză. Din câteva texte ale N.T. s-a construit o doctrină falsă care stă la baza unui ritual religiosos...

uploaded: 14. 09. 2014

read more

Iertarea pacatelor si Biserica

Comunitățile creștine nu sunt niște ”separeuri,” niște ”cluburi” selecte în care cei și cele care aparțin de ele, o dată intrați în aceste comunități, să poată considera că reprezintă o elită aleasă, o dată pentru totdeauna. Ceilalți Creștini, alții decât ”frații” și ”surorile” de confesiune creștină sau membrii altor religii nu trebuiesc priviți ca niște adversari, deoarece Isus (Iisus) ne-a învățat că nu trebuie să considerăm pe nimeni dușmanul nostru....

uploaded: 03. 09. 2014

read more

Iertarea pacatelor si birocratia religioasa

Cine poate să ierte păcatele? O întrebare esențială al cărui răspuns ne deschide ușa către înțelegerea profundă a relațiilor dintre Dumnezeu și om...

uploaded: 18. 08. 2014

read more

Dogme si spiritualitate

Dogmele și doctrinele creștine sunt cea mai sigură cale pentru a ne îndepărta de învățăturile lui Isus (Iisus). Paradoxal, dar așa cum o dată cu Legea V.T. s-a înmulțit păcatul, după cum ni se spune în N.T., tot așa, o dată cu apariția dogmelor și doctrinelor creștine, oamenii s-au despărțit de experiența vie cu Hristos și au înlocuit această experiență vie cu niște opinii omenești despre Dumnezeu, opinii care au ajuns să fie impuse prin autoritatea instituțiilor bisericești.....

uploaded: 20. 07. 2014

read more

Darul deosebirii duhurilor si Anticrist

Descoperirea care este făcută în Isus (Iisus) nu este doar o descoperire făcută simțurilor, adică, în mod obiectiv, pe plan natural, martorilor care au participat la evenimente sau celor care citesc scrierile N.T....

uploaded: 13. 07. 2014

read more

Anticristul și Baptiștii necarismatici

Întrebarea legată de necesitatea de a fi carismatic, ca și Creștin, este, după părerea mea lipsită de sens și este promovată numai de aceia și acelea pentru care Creștinismul este doar o ideologie, un mijloc de manipulare a maselor de Creștini...

uploaded: 12. 05. 2014

read more

Daniel Branzei si Iosif Ton - propaganda mincinoasa

Daniel Brânzei își fundamentează atacul asupra lui Iosif Țon pe situarea acestuia de partea carismaticilor. Ce ne spune însă Biblia despre carismatism? Ca întotdeauna și în această problemă a carismatismului, N.T. ne oferă două seturi de învățături, care sunt susceptibile de a ne conduce la două tipuri diferite de concluzii...

uploaded: 14. 03. 2014

read more