Acesta este un principiu conform căruia singura
autoritate în ceea ce privește religia creștină este
Biblia. Biblia și numai Biblia. Este în același timp un
principiu care a dovedit că are puterea de a submina
religia creștină din temelii, odată cu avansul
științelor moderne. Biblia nu explică corect creația
universului și a omenirii și lucrul acesta se poate
constata după o serioasă analiză a textelor ei. Pentru
că există o confuzie majoră între existența lui
Dumnezeu, o Realitate infinită, care nu poate fi
cuprinsă în limitele înguste ale unor dogme și doctrine
religioase, și textele biblice, multe dintre ele cu
caracter mitologic, foarte multe persoane săvârșesc
greșeala proverbială de „a arunca copilul o dată cu apa
din baie”. O dată cu Biblia este negată și existența lui
Dumnezeu, cu toate că cele două dimensiuni nu se
confundă între ele.
În cel mai bun caz, Biblia ar trebui să fie un
îndrumător către Dumnezeu, dar dacă este acceptată în
mod literal se constată că ea îi desparte de fapt pe
oameni de El. Mă refer aici în primul rând la V.T. dar
afirmația aceasta implică și unele texte ale N.T.
În cele mai multe din dogmele și doctrinele Bisericilor
instituționale, credința în Dumnezeu este condiționată
de credința în adevărul literal al miturilor biblice
despre creație cu toate că cele din urmă sunt categoric
negate atât de științele moderne cât și de rațiunea
oricărui analist obiectiv. De fapt, principiul credinței
ar trebui să se aplice numai față de existența lui
Dumnezeu căci Biblia ne oferă o poveste despre creație
care poate să fie evaluată științific, deci în cazul ei,
nu mai are rost să vorbim despre credință necondiționată
ci despre verificarea unor informații prin intermediul
științei.
Credem că există Dumnezeu, deoarece avem nevoie de
credință în sfera spirituală, un tărâm privilegiat al
revelației divine și intuiției umane, unde științele
moderne nu pot să măsoare și să verifice la fel cum o
fac în lumea din jurul nostru. Revelația lui Dumnezeu,
însă, nu poate fi altfel decât coerentă și în acord cu
realitatea a ceea ce poate să fie constatat prin efortul
determinant al științelor moderne. Dumnezeu poate să fie
cunoscut prin revelație, deoarece El este o Realitate
spirituală, dar Biblia este o culegere de texte care pot
să fie analizate și verificate de omul natural, deoarece
scrierile ei fac multe afirmații care privesc lumea
naturală.
Dacă Biblia ne învață că pământul stă pe loc și soarele
se învârte în jurul lui dar știința ne demonstrează că
de fapt pământul se învârte în jurul soarelui trebuie să
credem evidențele și nu povestirile din Biblie, despre
care ni se spune că sunt inspirate de Dumnezeu. Dacă nu
am face astfel, atunci nu am putea să ne dezvoltăm
niciodată ca o civilizație științifică, care are nevoie
să progreseze pentru a supraviețui. Dacă oamenii ar fi
continuat să creadă în opinia falsă a Bibliei că soarele
se învârte în jurul pământului, atunci ei nu ar fi putut
să calculeze niciodată traiectoria necesară pentru
lansarea rachetelor cosmice, care, de exemplu, au fost
în măsură să plaseze sateliți de comunicație cu orbite
în jurul pământului. Fără acești sateliți credincioșii
nu ar fi putut să folosească rețelele de socializare
pentru a face propagandă principiului Sola Scriptura și
infailibilității Bibliei. Ceva nu este în regulă, unii
oamenii folosesc știința pentru a blama știința.
Progresul nu este un moft, fără de care se poate trăi,
de exemplu, cum au trăit strămoșii noștri, progresul
este o necesitate deoarece rezolvă problemele generate
de înmulțirea speciei umane, de nivelul de viața, de
gradul de sănătate etc.
Unde scrie în Biblie că pământul se învârte în jurul
soarelui? De exemplu, în cartea lui Iosua. Soarele a
stat pe loc până ce Evreii au câștigat o bătălie. Este
un aspect care ține de știință nu de credință. Soarele
nu putea să stea pe loc decât dacă era în mișcare în
jurul pământului, dar nu se mișca în jurul pământului,
deoarece pământul se mișcă în jurul soarelui. Dacă
această relatare este mincinoasă ce mă face să cred că
restul povestirii în care este implicat Iosua este
adevărată? Nimic nu mă poate convinge că restul
povestirii este adevărată.
„13 Şi soarele s-a oprit şi luna şi-a întrerupt mersul,
Până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul
acesta nu* este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele
s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună
aproape o zi întreagă.” (Iosua 10; 13)
Trebuie să înțelegem foarte bine dialectica dintre
existența lui Dumnezeu și neadevărul narațiunilor
Bibliei despre creație. Cele mai multe dintre religiile
cunoscute conțin mituri ale creației și toate se
contrazic între ele și toate, inclusiv miturile biblice,
sunt foarte departe de realitatea pe care oamenii au
descifrat-o prin știință și care se bazează pe
observații directe ale cosmosului.
Foarte mulți cititori ai Bibliei încearcă să îl
descopere pe Dumnezeu în paginile V.T. și nu reușesc.
Aceste persoane se îngrozesc de enormitățile povestite
în Biblie, despre presupuse acțiuni săvârșite de
Dumnezeu cum ar fi un Potop prin care El ar fi distrus
99,99% din populația globului deoarece i-ar fi părut rău
că l-a creat pe om. Dumnezeu este prezentat de Biblie ca
o Persoană care nu știe dinainte ce face, care regretă
ceea ce face și care face lucruri inutile. După Potop
lumea a fost cel puțin tot atât de rea ca și înainte,
sau mai rea. De exemplu, episodul cu Sodoma și Gomora
s-a întâmplat după Potop și nu înaintea acestuia. Dacă
este așa, atunci la ce a mai fost nevoie de Potop? Chiar
și giganții care se aflau pe pământ înainte de Potop se
pare că s-ar fi regăsit pe planeta noastră și după acea
presupusă catastrofă. Cum să crezi și mai ales cum să te
închini unui astfel de Dumnezeu? Problema este că
Dumnezeu nu a făcut aceste lucruri și nici alte genocide
despre care ne spune Biblia că El le-ar fi săvârșit.
Dacă trebuie să alegem între ceea ce ne spune Biblia
despre Dumnezeu și între ceea ce ne spune rațiunea
noastră despre El avem dreptul să alegem ceea de a doua
variantă, deoarece El se revelează fiecăruia dintre noi,
prin rațiunea fiecăruia. Ce logică mai are faptul că
Dumnezeu locuiește în fiecare persoană credincioasă,
dacă El nu ne arată fiecăruia adevărul despre lumea care
ne înconjoară? Dacă Dumnezeu locuiește în noi, și nici
Biblia chiar nu contestă acest lucru, El este prima
noastră sursă de informație și nu textele unei cărți
scrise cu mii de ani în urmă și care a ajuns la noi în
urma a numeroase editări. Pentru a deosebi falsul de
adevăr, deci pentru a stabili valoarea textelor
biblice, avem nevoie de prezența lui Dumnezeu în
interiorul nostru. Fără această prezență și fără acest
discernământ, Biblia nu ne poate ghida pe drumul
credinței, chiar ne poate deturna grav de la acest
obiectiv.
Cele mai multe critici sunt îndreptate împotriva
Bibliei, nu împotriva lui Dumnezeu. Felul în care îl
prezintă Biblia pe Dumnezeu este de așa natură încât îi
descurajează pe mulți să creadă în El. Chiar dacă nu
este toată lumea în măsură să critice Biblia, deoarece
nu sunt toți oamenii gata să facă o analiză serioasă a
ei, totuși multe persoane își dau seama intuitiv că sunt
multe lucruri revoltătoare pe paginile ei.
Creștinismul biblic este Creștinismul instituțional care
a fost edificat de Biserică pentru a genera o
organizație religioasă puternică, care să profite
organizatorilor. Este bine să observăm că nu Biblia a
generat Biserica, și în acest fel cea din urmă ar sta pe
o fundație biblică premergătoare apariției Bisericii, ci
Biserica a generat Biblia și a editat-o în așa fel încât
să servească scopurilor ei.
Dovada existenței lui Dumnezeu este în fiecare din noi,
în conștiințele noastre și în modul cum înțelegem
realitatea. Nu cred că există Dumnezeu pentru că așa îmi
spune Biblia ci pentru că așa îmi spune propria
conștiință. Multe lucruri pe care ni le spune Biblia nu
pot și nu trebuie să fie crezute, căci dacă ar fi
adevărate ne-ar prezenta un Dumnezeu foarte departe de
Realitatea universală, generoasă și iubitoare în care am
ales să credem.
Accesul pe care ni se spune că îl oferă Biblia la
realitățile spirituale este unul indirect și propune
mijlocirea instituției bisericești. Acest așa zis acces
este atât de încărcat de tradiții, de dogme și doctrine
false, și de interese instituționale încât nu mai
permite o cunoaștere nemijlocită a lui Dumnezeu, dacă a
permis vreodată acest lucru. Adevăratul acces, unul
direct, este prezentat în conștiințele noastre atunci
când privim introspectiv în mințile noastre, în care
locuiește Dumnezeu.
Principiul Sola Scriptura este piatra funerară pe
mormântul Creștinismului european. De ce? Deoarece
oamenii au găsit în Biblie un motiv temeinic pentru a
contesta existența lui Dumnezeu. Premisa de la care se
pleacă este aceea că dacă Biblia nu este exactă sau
adevărată, parțial sau total, atunci înseamnă că
Dumnezeu nu există. Este o premisă greșită, după părerea
mea. Premisa de la care trebuie plecat este că Biblia nu
are cum să fie exactă sau adevărată și în același timp
să descrie o Realitate infinită, greu de descris. Biblia
este o culegere de scrieri cu o valoare și importanță
neuniformă și cele mai multe texte ale ei nu sunt
inspirate de Dumnezeu. Eu afirm că și în cazul în care
Biblia nu este adevărată, în toate prevederile ei,
totuși Dumnezeu există și baza cunoașterii Lui nu sunt
textele biblice ci experiența personală a fiecărui
credincios și a fiecărei credincioase, cu El.
Există foarte multe motive pentru a critica Biblia. De
exemplu, modul în care este descrisă creația în șase
zile de către cartea Facerea (Geneza) este pură
mitologie, aceeași care se regăsește și în alte texte
din culturile altor popoare din aceeași zonă geografică
ca și cea a poporul evreu. Dumnezeu ar fi creat mai
întâi cerul și pământul, cu toate că cerul ar fi fost
creat doar în ziua a doua. Chiar de la primele versete
Biblia se contrazice. Dumnezeu ar fi creat cerul fără
cer, cu alte cuvinte, El ar fi creat cerul de la început
cu toate că întinderea numită cer ar fi fost creată doar
în ziua a doua, conform Bibliei. De asemenea, Dumnezeu
ar fi generat prima zi, separând lumina de întuneric, cu
toate că cerul, întinderea care separa apele de
dedesubtul cerului, de cele care se aflau pe pământ, ar
fi fost creat doar în ziua a doua. Cum poate să apară
lumina fără cer? Este o absurditate pe care o cred mulți
Creștini fără să o observe. Tot universul ar fi fost la
început acoperit de ape, oceanul primordial, și cu toate
acestea Dumnezeu ar fi creat lumina, fără cer și fără
sursa de lumină, adică fără soare, care a fost creat
doar în ziua a patra. Lumina deci, conform Bibliei, ar
fi fost creată în prima zi, sub apele oceanului
primordial, în lipsa cerului, care ar fi fost creat doar
în ziua a doua și în lipsa soarelui, care ar fi fost
creat în ziua a patra. Deoarece fără cer nu putea să
existe nici o sursă de lumină care să permită o
dimineață pe pământ și pentru că lumina nu circulă cu
ușurință sub ape mai mult de 200 de metri, așa zisa
creație a luminii este un mit fără nici o legătură cu
realitatea. Este un mit periculos, la fel ca orice mit
care este crezut literal, deoarece în baza acestui mit
oamenii sunt manipulați să creadă lucruri neadevărate
despre Dumnezeu. Unele texte ale Bibliei conțin minciuni
la adresa lui Dumnezeu și din acest motiv fac mari
deservicii credinței în El.
Nimeni nu trebuie să ne oblige să credem în asemenea
absurdități și dacă o face și leagă existența lui
Dumnezeu de aceste mituri străvechi, atunci trebuie să
înțeleagă că el sau ea subminează fundamentele credinței
creștine. Principiul Sola Scriptura a generat cea mai
mare criză a Creștinismului din istoria sa și continuă
să sape groapa religiei creștine. Biblia nu poate
concura cu datele științelor moderne și atunci când
încearcă să facă acest lucru ea se deconspiră și se
descalifică ca sursă a adevărului. Trebuie să îl căutăm
pe Dumnezeu în altă parte decât pe paginile V.T. În ceea
ce privește N.T. afirmațiile sale trebuie bine filtrate
căci nenumăratele sale contradicții ne arată că editorii
au intervenit masiv în toate aspectele sale.
Atunci când a formulat principiul Sola Scriptura, Martin
Luther nu a putut să întrevadă dezvoltarea științelor
moderne și faptul că Biblia nu va putea să fie
considerată mereu o sursă a adevărului, în ceea ce
privește creația universului și a omenirii. De altfel,
reacția lui Luther față de știință a fost una profund
retrogradă, dar istoria a infirmat părerile sale despre
univers, bazate pe Biblie. N.T. este o culegere de
scrieri care s-a format în cadrul tradiției primelor
comunități creștine, nu a venit direct din cer, de la
Dumnezeu. Cine crede că N.T. conține scrieri care au
fost inspirate direct de Dumnezeu se înșeală și poate
constata ușor lucrul acesta, dacă doar citește despre
modul în care Luca și-a scris evanghelia sa. Luca s-a
inspirat din experiența comunităților creștine și nu a
primit evanghelia sa de la Dumnezeu direct.
Principiul Sola Scriptura nu poate explica nenumăratele
contradicții biblice și de aceea înveșmântă Biblia cu o
mantie de autoritate infailibilă care este în același
timp și sicriul de plumb în care își va trăi agonia.
Dacă nu decuplăm existența lui Dumnezeu de ceea ce se
numește în mod greșit „Cuvântul lui Dumnezeu”, adică
Biblia, ne vom trezi că negăm existența Lui ca o
consecință a prevederilor textelor biblice, care îl
descriu pe El. Ce Dumnezeu este Acela care a omorât
99,99% din populați globului pământesc prin Potop?
Trebuie să ne închinăm acelui Dumnezeu doar pentru că
este mai puternic decât noi? Dacă acceptăm genocidul
doar pentru că este săvârșit de Dumnezeu oare nu călcăm
în picioare orice fel de valoare morală? În Biblie ni se
spune că Dumnezeu s-a supărat pe creația Lui și de aceea
a vrut să o distrugă. După aceea, i-a părut, într-un
fel, rău de ceea ce a făcut și a promis că nu o să mai
facă. Chiar trebuie să ne închinăm unui astfel de
Dumnezeu? Eu cred că dacă Potopul ar fi adevărat ar
trebui să regândim relația noastră cu El. Potopul însă
nu este adevărat, fiind contrazis de datele rațiunii, și
de aceea Biblia îl acuză pe Dumnezeu pe nedrept de
genocid. Toate datele științei ne arată că un asemenea
Potop nu a avut loc pe planul întregii planete, după cum
ne spune Biblia. Nu se exclud, desigur, inundații
catastrofale în anumite părții ale pământului care în
nici un caz nu ar fi echivalat cu dezastrul provocat de
un cataclism general.
În zilele noastre, oamenii de toate religiile și de
asemenea ateii și agnosticii nu îl critică pe Dumnezeu
ca Realitate infinită ci critică vehement ceea ce spune
Biblia despre El. Ei au dreptate să facă acest lucru,
căci felul în care este descris Dumnezeu de către Biblie
este unul care generează în mod automat critici. Chiar
dacă religiile își arată din ce în ce mai mult carențele
totuși oamenii nu renunță la spiritualitate, ei refuză
religiile și cadrul lor neadecvat în care îl prezintă pe
Dumnezeu. Mulți oameni rămân spirituali și continuă să
îl caute pe Dumnezeu chiar dacă nu mai au nimic a face
cu religiile dogmatice. Religia organizată va fi din ce
în ce mai mult un obstacol în calea dorinței oamenilor
de a îl găsi pe Dumnezeu și modul în care ea impune
dogmele și doctrinele sale, bazate pe Biblie sau alte
cărți religioase, asupra celor credincioși și asupra
celor credincioase, îi va îndepărta și mai mult pe unii
oamenii de organizațiile religioase.